Reabilitarea ecologică a pășunii din Hodoșa, jud. Mureș
Numeroase studii au arătat că pășunile cu arbori, atât de specifice Transilvaniei reprezintă ecosisteme cu o valoare mai ridicată, atât din punct de vedere ecologic cât și socio-cultural, decât pășunile fără arbori. Recent suprafața acestor pășuni, sa redus în mare parte datorită intervențiilor umane, transformându-se în simple fânețe și alte terenuri agricole.
Printre altele, dispariția peisajelor similare a dus la o scădere a biodiversității din România. Odată cu dispariția copacilor, diversitatea unei pășuni este mult diminuată, deoarece copacii, cu rădăcinile, coroana și umbra lor creează noi micro-ecosisteme, caracterul mozaic al peisajului dispare, ceea ce duce la o scădere a numărului de specii.
Arborii își răcesc mediul înconjurător cu câteva grade, modificând astfel microclimatul peisajului, iar din cauza ecosistemului variat, diferite plante și animale apar în diverse habitate crescând altfel biodiversitatea peisajului. Compoziția solului pășunilor cu arbori este diferită de cea a zonelor fără arbori, deoarece microorganismele care trăiesc cu copacii eliberează continuu minerale și alți nutrimente care se acumulează în sol de-a lungul secolelor. Totodată reduc eroziunea solului și oferă sursă de hrană și umbră necesară animalelor.
Având în vedere că pășunile cu arbori oferă un peisaj unic în Europa, există un mare interes pentru acestea, atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere turistic. Habitatul, care este aproape unic Transilvaniei, poate servi drept destinație ideală pentru exploratorii naturii, drumeții sau bicicliști deopotrivă. În același timp, existența pășuni cu arbori este benefică din punct de vedere climatic și ecologic, care a determinat Uniunea Europeană să susțină financiar conservarea acestora, precum încurajarea reabilitării lor.
În plus arborii bătrâni aflați pe pășunile menționate mai sus pot servi drept materie primă excelentă pentru împădurire în alte zone apropiate, deoarece supraviețuirea lor veche de secole dovedește că au fondul genetic care poate rezista atât influențelor naturale, cât și antropologice apărute de-a lungul secolelor.
Asociația noastră își propune să îmbunătățească valoarea ecologică a zonei deținute de proprietatea publică Hodoșa unde vom crea pe aproximativ 200 de hectare o pășune cu arbori pe locul actualului de pășune fără copaci.
Hărțile militare anterioare dovedesc că zona respectivă era o pășune cu arbori din care s-au tăiat copacii seculari în ultimii 100-120 de ani. Astfel proiectul nostru poate fi considerat restaurare ecologică.
Între anii 2020 și 2021 am plantat 500 de stejari sesili (Quercus petraea) pe o suprafață de 20 de hectare pe pășunea aflată în apropierea comunei Hodoșa din județul Mureș. Aceasta înseamnă că am plantat 25 de puieți la un hectar, respectând strict reglementările Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) pentru pășuni.
Stejarii sunt protejați cu un tub de protecție, atât de la fauna sălbatică, cât și de animalele domestice ce utilizează pășunea. Totuși, acest lucru nu s-a dovedit a fi o protecție suficientă: următoarea soluție a fost echiparea exteriorului tuburilor de protecție cu sârmă ghimpată.
Scopul nostru este obținerea unei densități al arborilor care a fost caracteristica densității de stejar a pășunilor tradiționale de stejar din Transilvania (15-25 copaci / hectar), totodată ținând cont de recomandările Composesoratului Hodoșa privind densitatea copacilor
Pentru a crește șansele de supraviețuire a puieților, am plantat puieți de stejari cu balot, ceea ce asigură o supraviețuire ridicată și în cazul plantării de toamnă. Creșterea lor va fi examinată în mod regulat minim 6 ani, în caz de secetă vom asigura irigarea lor și dacă este cazul vom înlocui puieții morți. Aceste lucrări de restaurare vor păstra caracterul de pășune a zonei și în același timp vor crește rezistența acestuia, creând un habitat mozaic și mai bogat cu o frumusețe fără pereche, atât pentru om, cât și pentru natură.